Spre voi, viteji al căror sânge a curs - hotarul apărându-l, - Îngenunchiat, tot Neamul astăzi își nalță sufletul și gândul!... Spre slava voastră, din altare, se'nalță fumul de tămâe, Viteji a căror nume sfinte neșterse'n veci au să rămâe!... Fiți binecuvântați în veacuri, voi, păstrători de vechi hotare, - Viteji cari ați căzut în lupte, visând o Românie-Mare! De-apururea mărire vouă în înfloritul Paradis, - Că voi ați biruit prin moarte, și s'a'mplinit al vostru vis ... Dar noi?... Suntem noi vrednici oare de jertfa sângelui cel sfânt Ce-a curs din piepturile voastre pe vechiul Neamului pământ?.... Nu plângeți oare 'n Raiul vostru, că-atâta liotă străină Culege roada jertfei voastre din scumpa Neamului grădină?! O, eu aud mereu mustrarea vitejilor cu piept de fier, Pe care tunetul adesea, mugind, ne-o bubue din cer, Că voi prea mari ați fost, prin jertfă, pe când urmașii sunt prea mici, Lăsând ca România-Mare s'ajungă Rai la venetici!9 iunie 1937
sâmbătă, 19 aprilie 2025