Eu întrebare, tu răspuns

- Iubite, vezi ce roluri alese de destin,
Ce distribuţii stranii făcute de hazard,
Noi suntem o pereche, mai mult sau mai puţin,
Ca două emisfere, în mine tot mai ard

Retorice cuvinte şi-atâtea întrebări
Ce nu-şi găsesc răspunsul decât retroactiv.
Descătuşează vântul s-adulmece chemări
Şi vino mai aproape! Rămâi definitiv!

Mai spune-mi că se poate să inversăm cândva
Polaritatea Terrei şi că va fi de-ajuns
Să facem schimb de roluri, putem negocia,
Când ochii tăi întreabă doar eu să-ţi fiu răspuns.

- Iubito, câte roluri în teatre de-mprumut,
Într-un decor dramatic, în stil shakespearian,
Sfârşesc după cortina întâiului sărut
Sub fardurile vremii, dar tu eşti un ocean

Pe ale cărui ţărmuri scăldate de-ntrebări,
Talazuri înspumate ce nu-şi găsesc răspuns,
Se sparg de pieptul unde-ţi deschid aerogări
Să-ţi odihneşti aripa sub care ai ascuns

Lumina şi culoarea ce-avea să treacă prin
Retina vieţii mele să împlineasc-un vers,
Noi suntem o pereche, mai mult sau mai puţin,
Cea mai perfectă karmă-n întregul univers.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș