Se zbuciumă marea Zurlie, nervoasă, Şi plină de spumă E tristă mireasă. Se plânge întruna La stânci şi la diguri Cuprinsă de doruri Şi valuri de friguri. Printre ţărmuri pustii Răsfăţate de val, Cu furtuna mă plimb Şi beau din pocal, Rafale de vânturi Ce vor a mă frânge, Dar marea mă cheamă În braţe-a mă strânge. Mă-nfig cu piciorul În nisipul sticlos Şi-i dau voie ploii Să mă ude vârtos, Dar nu plec nicidecum Chiar de-i mânâi pe zei Marea cu flori la costum Îmi dă zâmbetul ei. Apusul mă prinde De doruri vrăjit, Doar valul în spumă E cel necăjit, Linişte-mi tace, În gânduri surâde, Şi plină de visuri În nori se ascunde. Fantomele hâde De piraţi fără sorţi, Revin iar pe ţărmuri Precum nişte hoţi, Pozând ca fantasme În rom ghemuite, Dansând pe nisipul Cu midii strivite. Mă iau şi pe mine În jocul drăcesc Şi cânt aleluia Natural şi firesc, M-aplaudă-ntruna Talazul, surprins, Iar marea mă sărută Prin farul aprins.
sâmbătă, 31 mai 2025