Eu știu că nu sunt doar femeia care se pleacă-n fața vieții, port în adâncul meu scânteia spre care tind mereu poeții. Cenușa zilelor ce zboară se schimbă-n aur prin cuvânt, altfel am învățat să doară tot ce îndur pe-acest pământ. Din poezie-mi iau puterea de a zâmbi când alții plâng, am strâns din ea toată averea pe care o voi lua-n mormânt. Azi știu că nu sunt eu aceea de care râzi atunci când cad, în palmă țin ascunsă cheia destinului în care ard. Adina V. 12.12.2016