EU TE IUBESC Se sting în mine anotimpuri pline De dor, de iarbă, de iubiri fugare, Şi mă cuprind genunile stelare, Cu foc arzând a mea întunecime. Când au trecut atâţia ani lumină Prin ochii mei, prin fiinţa mea de lut? Cum m-au străpuns şi totuşi n-au durut Clipe şi ani ducându-mă spre tina? Poate-aş fi fost şi-acum, rătăcitor, Şi poate nu mi-ar fi trecut prin minte Cât de puţin rămâne înainte, Cât de incert e timpul viitor. Dar m-am ciocnit de ochii tăi, de tine Şi universul meu s-a destrămat. Simt cum mă mistuie un foc ciudat. În tâmpla-mi bate clipa care vine. Nu, nu mă tem că n-are să mai bată. Mă tem că n-am să te mai pot vedea. Iubirea ce ţi-o port e rană grea Dar nu eşti tu iubito, vinovată. E vina lumii care m-a născut Fără să-mi spună unde te găsesc. Acum nu pot decât să te iubesc Cu nostalgia timpului trecut. Şi-atunci conjug la timpul infinit O existenţă până azi săracă. Secunde, ore, ani, de vor, să treacă. Eu te iubesc! O viaţă te-am iubit!