Eul I-am dat drumul firii, şi s-a dus Ca un prădător flămând de noapte Şi s-a pus în contra lui Isus S-a smucit din linişte și şoapte! Ca un fulger, cum s-a dezlegat Ca o plaie rece fără preget S-a întors spre mine şi a urlat O ţineam atâta, de un deget Şi a spart şi ziduri şi pereţi Căpăta în mine forma unei brute Prin privire trimitea săgeţi N-a lăsat în mine o virtute... Mă târa, căci i-am pierdut controlul Prin pustiuri fără de izvoare Îi făcusem lumii tot ocolul Până ajunsesem fără de valoare În genunchi, aproape sfărâmat Am găsit în mine-o amintire Pe Isus Hristos, însângerat Care dă izbândă, ispăşire... Ridicat-am mâinile murdare Sus înspre lumină, înspre cer Ca să cer putere şi iertare, Cuie oțelite, şi-un ciocan de fier...