Ezitare

în ceașca de cafea
a clocotit
(spun vrăjitoarele)
viața mea
în zațul maroniu
se ascund chipuri
uneori zâmbete
mai des lacrimi

decantează lichidul dens
privirea tatălui
vocea lui recitând poezii
strigătele copiilor iarna
agonia unui curcan
cu gâtul pe jumătate tăiat
tufele de crini năpădite de melci
iluziile din cartea de sub pernă
atâția fulgi topiți în păr
migrenele din dimineți obosite
lacrimi

țin ceașca în palme
ca pe o candelă
și nu am curajul să beau

adina v.

24.11.2018