E-atâta frumusețe , Doamne, și noi suntem atât de orbi! E-atâta muzică în aer și noi suntem atât de surzi! Ai oprit pământul pentru o clipă și noi am rămas muți... Sublimă clipă! Nimeni nu te-a cântat! Ce păcat! Alergăm nebuni pentru un mâine incert și nu mai știm să iubim ziua de azi, atât de... palpabilă. Doamne, dacă te-aș atinge un pic, m-ai transforma în pasăre? Să zbor printre amintiri, printre vise, să-mi scutur penele durerii și să păstrez doar inocența copilului din brațele mele, privirea lui întrebătoare, zâmbetul lui fermecător, vocea lui, muzica sufletului... să-l duc până la capătul lumii, acolo, la caiși, să-i arăt linia care unește cerul cu pământul, locul unde soarele iubește luna cu tandrețe și ninge cu petale de trandafiri în toate culorile curcubeului, unde norii zâmbesc chiar și atunci când din ochii lor cad râuri de lacrimi binecuvântate. Facă-se voia Ta!
sâmbătă, 31 mai 2025