Fără constrângeri

- Mi-e uneori aşa de dragă viaţa
Că m-aş propti cu mâinile în cer
Să-i colorez în roşu dimineaţa...
Mi-e, câteodat,-aşa de dor să-ţi cer

Să mai rămâi o clipă lângă mine,
Pe prispa unui gând, să-ntreb ce faci,
Să împărţim cutia cu praline,
Pe ochi să mă săruţi, aşa cum faci

În fiecare zi, chiar dacă-n lume
Se duc războaie cu şi fără rost,
Mi-e dragă viaţa, felul ei anume
De-a-mi oferi în tine adăpost.

- Am deseori nevoie de lumină
Și-ndrept privirea către cer flămând,
Mi-e dor să mă alinți, lângă tulpină
M-aș strecura cu fiecare gând

Să țesem curcubeul împreună
Și dimineața s-o-mpărțim la doi,
Când luna vrea în poală să-ți apună,
În brațe să ne strângă pe-amândoi,

Iar fiecare răsărit de soare
Să ne găsească goi în așternut...
E lumea-ntreagă astăzi o-nchisoare
Din care-am evadat pentr-un sărut.

Liliana Trif &amp; Ioan Grigoraș