Eu sunt aici , El e acolo, La mii de ani lumină, Veghind asupra mea cu har, cu pace Și dorință. Eu ziua-ștept și iar aștept Ca luna să răsară, Și din cer lucind frumos, Iubitul meu s-apară. Să mă strângă-n brațe tare , Să mă sărute dulce Cu buze moi și calde, Să imi șoptească lin,suav Doar vorbe de iubire , Să mă privească cu ochii blânzi Ce-s cunoscuți doar mie. Mă plimb alene peste rau , Aștept să vină seara, Gandindu-mă la el s-apară Și dorul să-mi dispară. Dar seara nu apare , Iubitul meu nu vine , Iar eu suspin de dor și jale Cu sunete subtile. Și merg acasă ca să dorm Și-atunci apare luna, Eu mă opresc din plâns Și îmi aștept năluca. Și iata-l că apare, Dar pare prea schimbat Și asta rau mă doare. El vine langă mine Și mă cuprinde-n brațe, Dar eu nu simt nimic, Și-o lacrimă apare. El mă sărută lung, durerea să-mi aline, Și îmi vorbește dulce În șoapte de iubire Eu nu aud nimic, nici buzele nu simt, Și gura rău mă arde Și urechile îmi plâng După auzul vocii lui Cu tonul său cel blând. E lângă mine,dar nu-l simt Și inima mă doare , Iar ochii varsă lacrimi lungi, Fierbinți și-usturatoare. El știe ca nu poate deloc să mă aline Și asta-l doare tare. Se coboara-ncet din pat Privindu-mă pe mine, Și eu mă uit la el,dar tot nu văd Pe nimeni. Și plângem amândoi Căci ne iubim cu foc Ca doi nebuni ce-n lume nu au loc. El incet se stinge,lumina ușor pălind, Iar eu mă-nec în lacrimi,tot așa Murind. Eu sunt aici, El nu mai e, Și parcă nici n-a fost In cerul ăsta mare,strălucitor,frumos. El e un zeu, Eu doar o sclavă, Ce-am să slujesc mereu Iubirii noastre dulci Ce-i îngropată în negurile adânci. El e aici , Eu sunt acolo, Privind luceafărul plangând, Cu inima frântă si aruncată pe pământ. Eu nu sunt eu, El nu e el, Suntem nimeni și niciunde Ce-ar vrea sa fie cineva, Zâmbind,iubind,trăind.
sâmbătă, 31 mai 2025