Pe luciul lacului glisează frumoasă, dulce, libertină, în voaluri fine - o codană - o libelulă diafană … În ritmul muzicii-n surdină, cu graţie de balerină, în gesturi ample-şi exhibă al corpului mister. Prin dansul ei mărturiseşte iubirea pentru prinţul care i-a dăruit ieri un buchet din albe lăcrimioare. Din fundal tâşneşte Faun şi încearcă să o fure, s-o ducă-n poiana verde din tainica pădure. În braţe-o ia şi-n piruete alunecă pe gheaţă, pe “Bolero” de Ravel o cucereşte plin de zel. Este dorinţa pătimaşă ce-i captivează şi-i uneşte într-un sărut prelung şi gheaţa-ndată se topeşte. Aplauzele-n cascadă consacră fecunda pereche, pe Faun deghizat în prinţ şi muza... eterna poveste.