Femeie Ce trist ar fi pământul fără tine Tu, întruparea razelor din zori, Ar fi pustiu în sufletul din mine Precum pustiu e iarna fără flori. Tu îmi inspiri si versul si trăirea i-ai copleșit în ceruri si pe Zei, În fața ta se-apleacă nemurirea Femeie, tu, regină peste ei. Dacă tu ești motivul fericirii Când reaprinzi al dragostei scânteie, Mă-ntreb umil, pe drumul Mântuirii, De ce n-ar fi si Dumnezeu femeie?. Dar lumea asta nu-i o poezie Când cei mai mulți au inima de vamă, Nu vă lăsați cuprinși de erezie Femeia-i sfântă-n sufletul de mamă. M Horlaci. 20/1/17.
miercuri, 18 iunie 2025