spuneai într-un timp că iubirea-i eternă trăiam între ghețuri și-n lumea modernă dar n-ai mai lăsat nimic să se vadă din tine, femeie de om de zăpadă acuma când vine o altă stihie te caut în mine și în erezie pe tine, aceea ce n-a fost să-mi fie pe niciodată și pe veșnicie tu vii înspre mine, ai coapsele albe și ninge a tine din florile dalbe și cu zăpada ce n-a vrut să-mi vie în inefabila copilărie mi-e dor cel mai tare când ninge a tine ca în calendarele precreștine și-n imaculata calamitate mi-e dor de trecutele noastre păcate bate un crivăț a viață și-a moarte și ninge cu margini de eternitate și ninge acut să nu se mai vadă femeia iubită de-un om de zăpadă
sâmbătă, 31 mai 2025