Îţi voi intra în casă stângaci, umil şi gol, Poet cu capu-n nori, nepriceput la toate, Dar în lumea asta am şi eu un rol Şi te-aş ruga: fii bună de se poate. Îmi este teamă de pragul păşit Cum şi de uşa trântită mi-e teamă, Căci am sufletul mult prea ostenit... Fii bună, aşterne-i s-adoarmă. Îmbrăţişează-l noapte de noapte, Hrăneşte-l pe săturate cu afectul tău, Şi-n numele iubirii nu sta de el departe. Fii bună, atunci când îi va fi şi greu. Te va răsplăti cu credinţă oarbă, Femeie întâlnită destul de târziu... Fii bună, iar el, va şti să te soarbă Cu setea rătăcitului prin marele pustiu. Cu ochii umezi, vom privi oglinzile-n trecut Unindu-ne cântecul ce parcă plânge-n brumă, Şi mi-aş dori ca stinşi, într-un sărut Cu tine să mă iei, să nu mă laşi în urmă...