Mergea pe valea unui râu ce șerpuia prin munte Și etala un mic desfrâu de străluciri mărunte Acelui ce, pe-o punte, voia la gânduri frâu. Nu reușea – povara lor îi apleca privirea Spre râul ce, seducător, îi agita simțirea Trezindu-i amintirea și-n piept, un vechi fior. Molatic, undele duceau spre locuri neștiute Și clipe ce se depărtau, și chipuri cunoscute Din zile petrecute când stelele cântau. Din unde reci, ca un cadou al râului din munte, Un alt fior, puternic, nou, cerea să își descrunte Privirile … pe-o punte și-o urmă de ecou.