Floarea de lotus

Noaptea mă străpunge cu suliți de-ntuneric
Sunt un biet trecător buimăcit, rătăcit
Mă afund, mă topesc în eteric
Așteptând un nou și blând răsărit. 

Mă hrănesc până-atunci cu lumina din lună, 
Mă adap cu amintiri de demult
Și îți dau sufletul drept arvună
Așteptând un nou și cald început. 

Voi renaște precum floarea de lotus
Și-ți voi scrie un mesaj criptat și sanscrit.
Ți-l trimit într-un sul de papirus
Nu mesajul ! ... sufletul arvunit.