Flori de soc

Stele albe și gălbui, puse una lângă una,
Mă îmbie să le-admir și să le privesc într-una...
Ca o mică galaxie se răsfață-n universul
De un verde prea închis ca să îl descrie versul!

Spre periferia ei, galaxia de steluțe
Are boabe de planete statice și sunt pernuțe
Pentru câteva firave vietăți întunecate
Ce se cred nemuritoare ducând cerul lor pe spate.

Praf de stele înconjoară universu-n adiere
Și pe fața mea mirată se depune fără vrere...
Uite-așa visarea trează se preface-n stropi de gânduri,
Flori de soc culeg în graba norilor sosiți în rânduri...