Eu, fluturele-alunec în fântână. Ce spaimă hâdă-n trupul meu, plăpândul! N-am timp să-mi chinui timpul întrebându-l Ce vaier lung pe-antene se îngână! N-am cal de foc pe care, adăpându-l, Să-l fac să urce-n slăvi pe ghizduri până Și-ar împietri copita pe o rână, Ca să ţâşnească-n aer pur cu gândul. Ce–i până jos, ce tihnă necurată, Unde e luciul, unde-i un năvod, Să frâng în el căderea doar o dată? Nu tremură nimic sub lânced pod... Pe fund nu-i apă, nu e nici o pată... Plonjez în gol şi mă strivesc de glod.
sâmbătă, 31 mai 2025