Focul sacru Să nu pătrunzi acolo de nu ești ei născut, în templul poeziei de parcă-ai fi în piață, acolo-i altă lume, cu totul altă viață, e-o lume nesfârșită, ce n-are început! Acolo-s geruri aspre și călduri adânci, acolo sunt livezi dăltuite-n gheață în lumea poeziei se-aude plâns de prunci, copiii poeziei, născuți ca să-i dea viață! Nu încerca să cugeți, să-nșirui versuri goale, nu pângări o lume dacă îi ești străin, de-i ești născut trăi-vei acea străfulgerare ce te va pătrunde adânc, ca un suspin! Din inimă apoi, când inima-ți va plânge, în timp ce mintea tace așteptând cuminte, vei naște poezia, din lacrimă și sânge iar mâna ta va curge, înșiruind cuvinte! Precum cuprinde lacul a cerului culoare, lumea poeziei, atunci, te va cuprinde și lumea poeziei îți fi-va templul care, în sufletul tău blând, o flacără aprinde! Că lumea poeziei e undeva în tine, când sufletu-ți suspină, ești deja aproape, adu-ți acolo mintea, smerită să se-nchine acelui foc ce arde și-ți tremură sub pleoape!
sâmbătă, 31 mai 2025