Fragment de ceaţă

Şi de-ar şti viaţa că moartea-i sumbră
De-ar şti ea că moartea-i-n viaţă
Nu ne-am teme atât de moarte, ci de viaţă
Fiindcă odată ce mori, dispari
Mai bine de a trăi o moarte lungă.

Cruţă-mă de tot ce-i negru
Închis, neînsufleţit şi praf
Sfârşit e ceaţă densă-n alb
Moarte apropriată-n a vieţii paragraf.

Mă simt clişeu, simt destănuire
În suflet simt al ei sfârşire.
Ai gravitaţii ochi, plânşi, îndureraţi
Se apleacă ploape peste bulbi accidentaţi
Şi consacraţi de moarte.