Rotocoalele de rază Curg pe foi, se-ncurcă-n file Mai puține în amiază Și mai veștede în zile. Sunătoare prin troiene În căderi de bronz și-aramă Care mai șoptesc alene Terminația de dramă. Dar și săritoare-n pete Pe pârâul ce se duce Printre-obstacole de pietre Obosit să se hurduce. Ele fug spre libertate Peste luncă lângă sălcii Printre flori întârziate Și oftările tălăncii. Le mai prind încă-n vedere Doar visându-le în palme Să încerce ca să spere Inima spre vremuri calme. Pline doar cu viitoruri Ce-n prezent trăiesc pornitul Când deschide vremea storuri Încetând cu tăinuitul. Până când lacrimi de Soare Adunau sculpturi de frunză Cad ce oblice-n ninsoare Parcă pe ipotenuză. Victor Bragagiu
sâmbătă, 31 mai 2025