Când te-am văzut întâia oară dezbrăcată, dezvăluindu-te misterioasă-n faţa mea, am tresărit cuprins de-un tremur deodată și-o teamă ireală-n mine se năştea. Ai apărut în viața mea fără de veste, învăluită-n aură de înger izgonit, care s-a rupt din taina dogmelor celeste pentru-a gusta din pământescul fruct oprit. Nu îndrăzneam să te ating măcar cu gândul, căci îngerul trădat în tine încă mai trăia, ci am rămas pe loc încremenit privindu-l cum dintr-un înger sfânt în demon se schimba. În ochii tăi creşteau dorinţe ne-mplinite, mă răstigneau, fără să știu, pe trupu-ţi în delir, prin timp ne rătăceam pe nefireşti orbite, gustând îmbrățișați zeiescul elixir. Aș fi rămas cu tine veşnic, neuitato, supus te-aş fi urmat fără să-ţi cer nimic, iubirea mea de-a pururi ţi-aş fi dat-o ca-n sferele cereşti din nou să te ridic. Te-ai risipit însă ca neaua-n primăvară pe trecătoarele iubiri ce-n zare ți-au ieșit și m-ai trădat, urmându-ți calea ta precară de înger detestat și veșnic răzvrătit.
sâmbătă, 31 mai 2025