GAND DE IARNA

GÂND DE IARNĂ

E iarnă, bate vântul şi e frig!
Unde-ai plecat deodată, alergând?
Sunt tot mai singur pe acest Pământ.
Aş vrea un ceai şi să-l ascult pe Grieg!

Fantasme albe se rotesc pe-afară.
De sarabanda lor mă las furat.
Că te-am iubit, să ştii că n-am uitat.
Mai stau puţin şi voi pleca la gară.

Am născocit un tren, să mi te-aducă
Din depărtări de care n-am habar.
Îi schimbă însă linia vreun acar
De nu soseşti, frumoasa mea nălucă.

Mai trece câte-un tren şi-atunci te strig
Crezând că te zăresc la o fereastră.
De ce-ai fugit din veşnicia noastră?
E iarnă, bate vântul şi e frig.

Aş vrea un ceai şi să-l ascult pe Grieg!