Tinerețea fuge de gânduri, Maturitatea te pune pe gânduri, Bătrânețea se hrănește cu gânduri. ( Eu) Septembrie Pașii-mi țicniți, De ani betegiți, Pășesc pe creste De valuri, Mă poartă spre lună Unde se-adună Din când în când Idealuri. Evadați din genune, Zori plini de sfiiciune Îmi trimit lumină Prin pleoape, De toamna trăirii, De neputința iubirii Sunt din ce în ce Mai aproape. Octombrie Toamna rebelă se așterne Pe viața-mi furioasă și gravă, Drepturi își arogă și cerne Ruginiul pe pădurea trândavă. Cerul plânge picurând Lacrimi diamantine pe frunze, Codrul se trezește pufnind, Soarelui aducându-i acuze. Norii cu râvnă vâslesc Pe vasta nesfârșire eternă, Să ningă cu stele-şi doresc Să-mi scoată speranţa din bernă. Privesc în mine smerit... Am fost un erou de baladă? Spectacolul deja s-a sfârșit Și aștept cortina să cadă. .Noiembrie Se-aude liniștea încet plângând, Gându-mi rebel vine de nicăieri, Revăd trăsuri pe nori zburând La asfințit, în depărtate zări. Cerul rănit, sătul de melodrame, Înspăimântat de nimeni și nimic, Trimite nesfârșite telegrame, Ce-ajung la mine, pic cu pic. Toți bidivii carelor astrale Au dispărut în nove rătăcite, Neliniștea-mi se-așează la taclale Și-n Acheronul mitic mă trimite. Neantul se topește-ncet în mine Cu ploaie, fulgere și hărmălaie, Se străduie din plin să îmi aline Focul, ce-a devenit o vâlvătaie. De-ar reuși, ce-ar mai putea gresa În sufletu-mi bolnav de clipele uzate, Pe cine-ar mai putea interesa Un meteor țipând în miez de noapte. Mai gol, mai singuratic ca oricând, Fără speranțe, obosit și prăfuit, Aștept ca zeii să se-ndure în curând Să-mi poarte pașii lin spre infinit.
sâmbătă, 31 mai 2025