Când privirea ta se-nchide pe un umăr ce-o așteaptă, Gândurile mele urcă scara viselor o treaptă Și aleg doar visul care-ți face noaptea sărbătoare: Cel cu noi pe-o plajă goală, îmbătându-ne de Soare. Mai târziu, pe-o altă treaptă, îți aleg de printre visuri, Pe cel mai frumos: acela când parcurgem paradisuri Încărcate de iubire, fără nori și văi de plângeri, Peste lumi obișnuite cu plutirile de îngeri. Răsuflarea ta-mi va spune când, în visuri, vrei odihnă … Numai gândul tău șăgalnic, dintr-un vis, nu are tihnă Și pornește-n sus pe scară, urc-o treaptă, înc-o treaptă, Caută un gând prin visu-mi și sărutul lui așteaptă.