Căutam să-ți prind privirea într-o plasă de albastru, Să-i simt zbaterea în brațe de alinturi ce scânteie Într-o odă-a bucuriei ridicată dintr-un castru Care,-n pieptul meu, pulsează pentru-o singură femeie. Încercam să-mi pun opreliști la îndemnurile care Îmi cereau să-ți prind o mână, s-o sărut, s-o țin închisă În căușul mâinii mele, în dorita ei strânsoare, Să fac liniile vieții una în cealaltă scrisă. Aș fi vrut, cu tine-n brațe, dincolo de lumea toată, Să mă pierd ca noaptea-n ziuă, să dispar ca ziua-n noapte, Să-ți fiu Soare ce răsare, să-mi fii Luna ce se-arată Îmbătată de lumină, și lumina mea în fapte.
sâmbătă, 31 mai 2025