cu pânze de păianjen crescute în colţurile gurii zâmbim a cântec suspinăm a vis şi ochii ni se întunecă în ploaia de lumină scriu poemul veşniciei pe un papirus neînvins ascut degete în sunetele nopţii greierii îşi coboară fruntea înţelepţindu-ne cu o nouă viaţă