e prea multă iarnă rog zăpezile să incite ghioceii să-mi coboare în vene un strop de primăvară să pot îmblânzi acest ianuarie. îi desenez pe piele geometria speranței trăindu-l cu doruri asimetrice mă înclin c-un unghi perfect peste balustrada timpului sfidând gravitația trecutului c-un salt în viitor schițez bătaia aripilor de păsări către zborul devenit axioma cerului nu am nevoie de dioptrii să văd nevăzutul îl pot simți cuprinzând inimi.
sâmbătă, 31 mai 2025