Celsius a-nebunit, unii zic că s-a scrântit, gradele le-a încurcat, cu minus le-a calculat. La Întorsura fost-au cică, cu minus treizeci şi unu, cum n-a fost tare demult, amintire din trecut… S-albise marea la ţărm, şuiera vifor nebunul, pe Dunăre pod de gheaţă, s-o poţi sparge doar cu tunul. Treceam Dunărea în sănii, din Ostrov la Călăraşi, caii potcoviţi din vreme, tot trăgeau iavaş-iavaş. Oştenii trăgeau obuzul, în zori, chiar de dimineaţă, să slujească taica popa, la copca făcută-n gheaţă. Popa cânta boboteaza, botezul lui Isus Cristos şi arunca crucea în apa sfinţită cu busuioc… Tineri s-aruncau în copcă şi înotau voiniceşte, să scoată crucea din apă, iute, cât ai zice peşte. Toată lumea lua agheasmă, El primea în dar cadoul, doream să-nceapă coşia şi să proclamăm eroul. Îmbrăcaţi în mândre straie şi căciula pe-o ureche, de prin sat veneau călare, juni frumoşi, iubiţi de fete. Început-au cavalcada, când la trap, când la galop, doi rămas-au fermi în cursă, pentru miza pusă-n joc. În aplauze primit-a, premiul ce l-a câştigat, un ştergar, Agheasma Mare, calul ş-un chimir ornamentat. Se-ncinsese chiar o horă, când o fată a dispărut… o săltase-n şa iubitul făcându-se nevăzut.
sâmbătă, 31 mai 2025