Aud un nechezat departe prin ușa ce- ai întredeschis- o Și curge liniștea albastră prin dragostea ce mi- ai promis- o Din timpul fraged al trăirii în sânul tău de viață plin... Acum mă lași să - mi amintesc iubirea ta și eu suspin. Deodată ușa se topește în mijlocul unei grădini Și porii simțurilor sterpe, de frumusețe iar sunt plini, Ochii-n izvoare- nostalgie clătesc în suflet inocența Copilăriei...și-am închis- o între clădiri cu penitența! Ai reușit s- ajungi din nou la timpul meu răscopt prin viață Și- mi dai acum ca și atunci un diamant într- o povață: "Rămâi alături de- adevăr și de lumina cea mai pură Și nu te mai îndepărta, de mine, mama ta NATURĂ!"
sâmbătă, 31 mai 2025