Le ştiţi pe toate numai voi, Fiinţe încrezute, hilare şi sucite! Pe care devenirea le trece la strigoi, Sărmane umbre, mereu neliniştite! Vă daţi silinţa în zadar Să mă ucideţi, încet-încet, De-aţi face-o mai cu har, Ca grecii la banchet. Respir din milă pentru aer, Smerit mă simt şi în concret, Aud-adese-al lumii vaer Şi veselia zeilor la zaiafet. În mine vieţuiesc destine Şi certăreţe, şi pline de amor, Care cunosc destul de bine Pe cei ce ies în calea lor. Biserici mici, în nordul moldovean, M-ar vindeca de erezii precare, Făcându-mă umil oştean Ce-aude goarna trezirii din visare.