Un pahar cu vânt se-nchină La un gând ce vrea să vină Către o grădină sură, I se-apropie de gură... Buzele uscate-n crengi, Iarba veștedă, de-o plângi, Se-nfioară c-o să simtă Vântul rece până-n plintă! Dar paharul se răstoarnă Și vântul ajunge-n cană, Căci grădina grijulie Se-nvârte-n bucătărie Ca prințesa la un bal, Ca o barcă lângă mal! Dornică de verde crud, Vrând să aibă mugur ud, O crenguță din grădină Soarbe din cana cea plină Și cu vântul cald și blând Se răsfață suspinând! Văzând creanga cum suspină De la băutura fină, Grădina puse pe masă, Chiar împrăștie prin casă, Căni și farfurii, pahare Ca să prindă-n ele soare, Dar și vânt călduț și blând, Căci ar vrea căt mai curând Să- nverezească, să- nflorească, Viața- n ea să se trezească! Dacă ai și tu grădină, Dacă este gospodină, Să asculți de-a ei povață: "Totul e să vrei în viață!"