Bat clipe în mine și cuie-n sicriu, Însăși moartea mă învață meșteșugul; Îmi umple paharul și îmi cere să viu, Bat gânduri în rânduri și cuie-n sicriu. Sap groapă și umplu de tot ce sunt eu, Poate mă obișnuiesc cândva cu gândul, Cu temnița vie a trupului meu, Cu sufletul liber ce umblă pământul. ………… Când stinghiile au putrezit și timpul mi-e de mult ruină, Atunci sunt totul peste tot, atunci voi fi și nu de vină, Am căutat, dar n-am găsit al întrebării antidot, Căci m-am născut și am murit fără să am vreun drept de vot.