Din pustiu iar bate vântul, Gerul printre pietre crapă, Gheața acoperă pământul, Platoșă e... şi peste apă. Peste ea și-obolul iernii O căruță c-un biet cal Se-mpotrivește vremii Trecând vadul către mal. Sticla pârâie sub roate, Căruțașul cruce își face! Aplecat de vânt din spate, Șchifuit prin mii de ace... Nu mai are mult săracul Până râul îl va trece Dar se teme că: la dracul! Se va duce în apa rece... Roatele prin praf de gheață Tânguiesc risipa serii, Calul trage stors de viață, Badea poartă dorul verii... După cruntă chinuială Omul nostru din căruță Se lipește cu sfială Lângă draga lui mândruță... Focul chinuie himere! Viforul la geamuri bate; Prin dulci clipe efemere În căruță el se zbate... Roatele-s înțepenite, Calul îi căzut pe-o parte; Prin troienile cernite Badea este dus departe... În pustiu au plecat vânturi, Fulgii mari din cer valsează; Mândra își croșetează fluturi Printre griji... Apoi oftează! 02.12.2016 Revizuit: 19.03.2019
sâmbătă, 31 mai 2025