Eu am numai hârtia, Creionul, mintea şi arţag, Mi-e casă, masă, poezia Şi omul uneori mi-e drag. Nu-i mult, dar nici puţin, Căci astea-mi ţin de foame Iar de aud al lumii chin Îl potolesc cu-aיmele poame. Sătui să fiţi, cum e firesc, Mă îndoiesc, dar hrana mea E bună şi v-o dăruiesc Să vă hrăniţi cu ea.