Iarna

De sub noaptea rece, hâdă
S-a stârnit ca o vâltoare,
Ca un joc de paparudă
Iarna plină de ninsoare.

Și-a pornit așa prin lume,
Peste câmpuri, peste case,
Făr’ a ști unde anume
Pletele dalbe să-și lase!

Pentr-o clipă se înfoaie
Între văluri de mătase,
Mijlocul apoi și-ndoaie
Peste hornuri fumegoase.

Trece val-vârtej pe uliți
Scuturându-și blana rece,
Iar din ochi aruncă suliți;
Parcă n-ar mai vrea să plece!

Dar se ‘nalță pân’ spre creste
Și alunecă în vale, 
Ca o zână din poveste
Își întinde albe poale!

Se oprește ostenită
Printre garduri de nuiele
Și privește zăpăcită
Către cerul plin de stele!

Lângă sobe se țes vise,
Pe prichiciuri dorm cotoii,
Vântul zgremțâne la ușe,
Iarna-și caută strigoii!