Mamă iubită, icoană la altar, Nu vom avea vreodată, noi, habar Ce este-n sufletul plin de iubire, Lumină sfântă, nobilă menire... Tu dai născare în durerea dulce, Săruți copilul când vrea să se culce Și-i luminezi visele cu povești Căci vrei și somnul să i-l ocrotești. Când crește puiul, tu îți rupi din suflet Căci nu vrei ploaie, să se-audă tunet Într-o copilărie pe care vrei s-o faci Căldura vieții lui, în zilele mai reci. Cum timpul trece, puiul devine om, În viața ta el este acum un pom, La umbra lui, stingher, sufletul tău... Veghează:”Să-i fie bine și nu rău!” Cu părul alb, tu ești acea mămică Cu sufletul frumos, ca și bunică Îți crești nepoții la lumina ta, În jurul tău, noi fericiți vom sta!
sâmbătă, 31 mai 2025