Ieri am plâns... Am plâns pentru un pian Rupt în două, Spart în dintele unui Scârbit surâs. Am plâns... Ieri am căutat pe cineva Căruia să-i vorbesc, Însa era plecat Nu mai știu unde, Poate eram chiar Eu...poate Era altcineva, însă obsesiv Se tot ascundea După rugina unui Vers negat... Ieri am strâmbat Poteca pe care Mergeam, Cuminte, legănat... Am rupt-o în două Ca pe pianul care M-a încântat De-atatea ori cu ritmul său Sacadat. Ieri am strâmbat fețe... Am șters niste cuvinte, Am lustruit un auz, Am poposit lângă o Fântână Care mă cunoștea Demult, De când iluzia mea a ars- Nu mai știu când, Ieri, azi, acum, Când din tot ce Semănasem nimic N-a mai ramas... Este inevitabilul... Mi-am zis... Același pe genunchii Căruia m-am prabușit Și alte dăți, Aceeași singurătate In care mi-am Clădit cetățile... Note necunoscute Îmi sună în vene De parcă mă ascult Vorbidu-mi Și nu mă înțeleg, De parcă încerc să-mi Intru pe sub piele... Depersonalizată, Îmi tocesc simțurile Pe game De muzică furată... Sunt o zărghită Și o ciudată...