Aștept să fiu important în lumini și tuneluri adânci săpate în stânci un copil zglobiu zăvorit în sinele care rupe porți înțepenite dizolvă dispense în tensiuni așezând lăcașuri vechi în rame fără culoare să rămână ulterior doar gândul ca nisipul de pe mal când umed când uscat zilele mă cresc iar nopțile mă maturizează la cotele atingerilor reale vase de pământ amestecându-se cu visuri care se cațără să se piardă în ramuri subțiri de fum aș vrea să am un măr în mână să mă delectez cu grafia umbrei din conturul grădinii și o sabie să tai identități străine strecurate în mine