Am fost cuprins de braţe albe Şi lin purtat prin munţi şi văi, Am admirat steluţe-n salbe, Pe magic fond de zurgălăi. Popasuri n-am făcut prea multe În tot periplul hibernal, Oprind pe câte-un vârf de munte, Preţ de-o odihnă pentru cal. Am dus atunci la frunte mâna, Scrutând avid spre orizont. Doream nespus să zăresc zâna Şi s-o întreb de-al iernii pont. Să-mi spună doar atâta, taina, Acestui anotimp de vis. Cum îi croieşte iernii haina? Care-i secretul ei nescris? Cum de îmbracă dintr-odată Toţi brazii-n strai de sărbătoare? Şi cum peschimbă lumea toată, De-o face bună, visătoare? Dar n-a fost chip să dau de zână, Oricât am mers cu sania mea. Se pare, visul tot se curmă, Atunci când nu mai crezi în ea, În candida copilărie, În inocenţă, -n bucurie.
sâmbătă, 31 mai 2025