Îmbrăţişarea iernii pe mine mă-ncălzeşte Cu recea ei zăpadă, cu fulgii de romanţă, Cu Moş Crăciun ce-n taină la mulţi copii soseşte, Cu multa bucurie ce-o au când e vacanţă… E-o suavă-mbrăţişare ce îmi aduce-aminte De-a mea copilărie, când griji deloc n-aveam, Tot ce-aveam eu a face era să fiu cuminte Şi-atunci cadouri multe, că voi primi, ştiam… Mă mir puţin acuma, când fiul meu îmi spune C-aşteaptă ca nămeţii să cadă pic cu pic, Căci zurgălăii mei parcă nu vor să sune Cu-aceeaşi voioşie ce-aveau când eram mic. Acum ştiu mult mai bine să fac om de zăpadă, Dar cel ce-l făcea Tata era ca din poveşti! Pe-al meu, copiii-aşteaptă în freamăt să îl vadă, Ca pe un alb miracol făcut din stropi celeşti. Şi-i caldă-mbrăţişarea din florile de gheaţă, Fermecător pictate-n tabloul de pe geam, Căci am o amintire precum un fir de aţă Cu tine la fereastră - prin ele te ghiceam… E-atât de blânda iarna şi-i caldă-mbrăţişarea, Dar vine-un ger năpraznic din chiar lăuntrul meu Când ştiu că pentru alţii imensă-i disperarea, Căci iarna le aduce doar traiul cel mai greu… Iar tu, copile dragă, ce n-ai părinţi sau rude, Ce-aştepţi în sărăcie să vină Moş Crăciun, De parcă-n goana-i oarbă strigarea ta n-aude, Îmbrăţişarea iernii ţi-e, oare, lucru bun? Îmbrăţişarea iernii pe tine te-ncălzeşte Cu recea ei zăpadă, cu fulgii de romanţă, Cu Moş Crăciun ce-n taină la mulţi copii soseşte, Cu multa bucurie ce-o au când e vacanţă…?
sâmbătă, 31 mai 2025