Îmi este clipa rătăcită în somn de lună adormită, în cânt de greier din fuior şi tors din caierul de dor. Îmi este ora murdărită de vorba roasă, înnegrită, de colţii lupului fugar, de florile fără nectar şi agăţate la ureche în cântecul fără pereche. Îmi este timpul vechi duşman se-ncolăceşte an de an pe inelarul de la mână şi rupe file din cunună pe care le striveşte-n vis şi-n lacrima din paradis. Îmi este viaţa, nu mai este! A fost demult într-o poveste pe care timpu-a-ncălecat şi zorile mi le-a furat.
sâmbătă, 31 mai 2025