Împărţire

- Nu-nchide flori în colivii terestre
Jurând să le păstrezi pentru o zi,
Când îi vei pune vântului căpestre
Şi-n pajiştea din crâng te vei opri

Să mi le-aşterni pe toate la picioare,
Nu ţi-am cerut şi n-o să-ţi cer nimic,
E vina mea, c-aşa, din întâmplare,
Am hotărât cu totul să abdic

Şi să devin o parte fără parte,
Un sfert dintr-o poveste-a nimănui
Pe care azi destinul o împarte:
Jumate-a ta, jumate-a nu ştiu cui...

- N-am să închid în colivie marea,
O găzduiesc în piept şi mi-e de-ajuns
Că valurile-şi ‘nalță disperarea
Şi mă lovesc, dar nu găsesc răspuns

Atâtor întrebări. Bezmetic, timpul,
Ne-mparte-n jumătăţi de continent,
La mine-i vară numai în răstimpul
Când conjugăm iubirea la prezent.

Eu nu-ţi pot pune lumea la picioare
Ci doar poemu’-n care ţi-am promis
Că vom păşi de mână spre altare
Să întregim povestea unui vis.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș