În anticameră

În cupe de cristal stă cerul,
Nebotezaţi când ne'ntrupăm,
Albastră-i lacrima şi dorul
Pe veci în suflet îl purtăm.

Un pas în faţă, doi în spate,
Pe drumul vieţii rătăcim
Şi suspinăm că nu se-mparte
Destinul la un număr prim.

Sunt vise ce se cer trăite
Şi clocotesc adesea-n noi,
În anticameră, iubite,
Ne ducem viaţa trişti şi goi.

Cu poarta inimii închisă,
Uităm de zborul absolut,
De viaţă ce ne-a fost promisă,
De ochii vii zidiți în lut.

Întinderi albe cresc din mine
Şi macii-i văd cum înfloresc,
Iar  nuferii au cupe pline,
Dar tu nu ştii cât te iubesc...