În așteptarea ultimei priviri. Nu voi putea cuprinde în cuvinte parfumul unui vis înaripat ce-n căutarea noilor veșminte cu trupul tău de gală s-a îmbrăcat. A fost..., așa..., alegere celestă, când ți s-a dat, de sus, din Paradis un chip frumos și-o inimă onestă și te-au creat simbolul unui vis. Trecut-au ani, plimbați de o trăsură ce a deschis în viață feerii Iar nobila, frumoasa țesătură, s-a împodobit cu fine broderii. O strălucire caldă, de legendă, ți-ai încrustat cu fire de mister Și ai legat în propria agendă doar file de succes la ”cazier”. Dar e normal, nu-i nicio întâmplare! Tu doar urmezi al îngerului vis, Ce, fermecat fiind de-a ta splendoare, ți s-a predat cu-al inimii zapis. Un înger ești ce-ai coborât din stele să ne oferi splendorile cerești! Îți spun firav, dar fără bagatele, că te iubesc! Cum poți să strălucești! În drumul tău lipsit de vreo năvleagă de-ar fi să vezi că zac în propriul lut c-o ultimă privire mă dezleagă ca în extaz să mor de Absolut.
sâmbătă, 31 mai 2025