În crângul cuprinderii

...mare aglomerare de gânduri la ușa înserării Drumului Mare, cum praful și pulberea Vanei, ce urcă pe coș...
- câte emoții în crângul cuprinderii! ...
- există o manieră a visului, unde izvoarele își sorb zorii promiși, în legănarea mâinilor mele, făcute căuș...trăind fericirea, cum un copil cu genunchii la gură, ce încă n-a făcut primii pași...
- mai că-mi vine să ridic așteptarea la rang de impuls...trecând prin vitralii ca prin anii de secetă...cu puterea de-a fi numărată!
- și cum te-ai ales!...dintre atâtea odoare - cum te-ai ales!...Mărita mea lacrimă...