În grădină

Dintre tufe, dimineaţa, se ridică o tomată;
Ea priveşte somnorasă, cuprinzând grădina toată,
Când deodată se aude, de pe gard cântând cocoşul,
Iar din casă, se zăreşte, un băiat ieşind cu coşul.

Dă alarma prin legume, să-nceteze cu dormitul;
Fructele tresar şi ele, arătându-şi coloritul.
Nuci, caise, mere, pere, cu arome parfumate
Se apleacă printre ramuri, de codiţe agăţate.

Ele vor acum s-ajungă, la micuţ, să le culeagă
Şi-ar dori să se întindă peste-acea grădină-ntreagă.
Dar ardeiul observase, planul lor gândit anume,
Şi spre neamurile sale, începu, strigând, a spune:

- Vinete, ardei, tomate, castraveţi şi voi, salate,
Fiti atenţi, priviţi la mine, voi vorbi acum la toate:
Fructele doresc, se pare, să ne-acopere cu totul,
Ca cel mic să nu ne vadă, şi să-i dea doar ele rodul.

- Cum se poate-aşa ceva, nu le este lor ruşine ?!
Vor s-ajungă-n coş degrabă şi să treacă peste mine ?
Sări roşia ca focul şi extrem de supărată,
Susţinută de surate, revoltate laolaltă.

- Fructe dulci, şi voi legume, încetaţi această ceartă
Spuse micul către ele, ţinând coşul de o toartă.
Sunteţi bune şi gustoase, şi v-adun doar cu folos,
Pentru că, mâncând din toate, eu voi creşte sănătos.