Pășeai rapid în lumea palmei mele, Cu tălpi nesigure la răsărit, Când mă priveai în ochii tăi cerești, Să te ridic în brațe-mi de iubire. Cu bucurie cristalină râzi Cu mâinile întinse către soare, Prinzând tot orizontul desenat De mâna mea, să nu te pierzi în zare. Și umpli suflete ușor aerisite Puerizând o lume'nțepenită Prin care treci blajin celestiale gesturi Oblăduind tristeți perpetuate’n pripă. Din curiozitate, pură, de copilă Spre sufletele prinse în clepsidră Îți abați ocheadele celeste Ca lumea asta toată să învețe Despre taina din privire... Despre cum să mângâi floarea Sau să guști o pietricică Să răstorni concepte clare Și să îți continui calea. Minuni, învăț cu tine să descopăr Și razele de soare’mi par iar colorate, Și fiecare frunză aud cum înverzește În clipa următoare a poposirii tale. Îmi ești de la genunchi în jos și mă privești din stele de iubire, când mă'ntind să te ridic la piept iar tu te arunci cu brațele febrile Râzând cu’ntregul suflet de copil Când ciufulește-o mâță în grădină. În palma ta, ușor mă strângi de deget iar eu... continui să’mi păstrez lumina, Mulțumesc.
sâmbătă, 31 mai 2025