Stau smerit în ‘naltul poeziei prag Şi, de jos, eu vă salut pe toţi cu drag: Pe voi, prieteni vechi de când am dispărut, Dar şi pe cei noi, ce nu i-am cunoscut! Doar resorturi interioare m-au făcut Să fiu lipsă dintre voi atât de mult… V-am dus dorul, însă uneori, pitit În cămara inimii, eu v-am citit, Ştiind că mult departe n-am să pot să stau Şi, la schimb, bucăţi de suflet am să dau, Cum şi voi trimiteţi libere-n eter Inimi dezvelite de al lor mister… Suntem toţi mici cuante într-un Univers Care se încheagă dintr-al nostru vers… Cu Speranţa-n suflet că voi fi-nţeles, Eu ţin tuturor acum să mulţumesc!
sâmbătă, 31 mai 2025