În trecere

treceam pe aici și geamul acesta deschis 
clipea atrăgător
promițător 
căutam senzații noi sufocate sub cenușa circumvoluțiunilor 
măcar Sapho a deschis un drum
chiar dacă atunci au ostracizat-o

m-am uitat la geamul acesta spart
ca un vitraliu blamat dintr-o biserică veche
un Esenin uitat încă o așteaptă pe Sneghina 
sau ea pe el
deși satul nu mai este demult
deși totul în jur miroase a trecut

zgâriam geamul cețos și se configurau umbre
pe suprafața concavă deschisă ca o gură gata să mă înghită
eternul feminin se ascundea în încăperea saturată 
de fum
de trovanții răbdători care așteaptă la masă 
sorbind apa vieții din palmele uscate ale Evei
lângă soba lacomă poetul rupe furios foile
cei doisprezece țipă după Ultimul
la Ultimul

aud pași ușori în spatele meu și nu privesc 
noaptea e aliatul în care totul e posibil 
necunoscuta din colț așteaptă ofranda oferită frumuseții trecătoare
penajul sobru se mișcă la fiecare respirație 
la fel cu ea
inspir 
expir
inima de piatră se sparge în cuvinte casabile 
și totul se scrie 
se uită 
se pierde
doar geamul acesta crăpat clipește 
zâmbește 
filozofic

adina v.
24.09.2019